Sfaturi utile

Implantul dentar

Implantul dentar, este o construcție tronconică ce pe suprafața externă prezintă o spirală, foarte asemănătoare cu un șurub.

Implantul înlocuiește rădăcina naturală pierdută prin extracție sau avulsie.

Implantul dentar este compus din:

  • Corpul implantului (se introduce în os)
  • Abutmentul implantului (bontul protetic pe care se fixează coroana dentară)
  • Coroana (structura de prindere)

Implantul este fabricat din titan, material compatibil cu ţesutul uman, care formează o legătură strânsă cu osul. Titanul nu provoacă reacţii alergice sau reacţii de corp străin.

CONDIŢII NECESARE REALIZĂRII UNUI IMPLANT

  • Prezenţa unei porţiuni suficiente de os
  • Spaţiu suficient pentru structura protetică
  • Igienă orală bună
  • Maxilarul a încheiat procesul de creştere

CONTRAINDICAŢII

  • Fumatul
  • Medicamente care influenţează metabolismul osos
  • Diabetul zaharat de tip II
  • Imunitate scăzută datorită unor boli/medicamente
  • Afecţiuni grave ale aparatului circulator
  • Boli ale ţesutului conjunctiv/ale osului
  • Anumite boli psihice

Există o serie întreagă de factori locali, biologici, anatomici sau funcţionali care pot influenţa atât pe termen lung cât şi pe termen scurt succesul unui implant. Chiar şi în aceste condiţii se poate efectua impantarea dar presupune măsuri suplimentare de pregătire.

AVANTAJELE UNUI IMPLANT

  • Păstrarea în bune condiţii a osului care s-ar fi retras încărcarea mecanică potrivită
  • Protejarea dinţilor sănătoşi

RISCURI

În general riscul de a pierde un implant este foarte scăzut. Gradul de risc pentru fiecare pacinet poate fi stabilit doar de medic după consultaţie.

COMPLICAŢII

Complicaţiile târzii apar foarte rar şi de cele mai multe ori ele apar la pacienţii cu diferite boli generale şi la persoanele fumătoare.

Periimplantita este degradarea osului din jurul implantului. Această boală este asemănătoare cu parodontoza.

Pierderea implantului se întâmplă rar. Defectul produs se poate remedia cu o grefă osoasă şi ulterior cu un nou implant.

ÎNGRIJIRE ŞI ÎNTREŢINERE

În timplut procesului de vindecare trebuie efectuate controalele regulate la medicul dentist, pentru a putea trata din timp inflamaţiile sau alte posibile complicaţii.

Controalele regulate la 3-6 luni sunt obligatorii.null

Parodontita / Paradontoza

Parodontita este inflamarea avansată a gingiei. Bacteriile din depunerile dentare favorizează inflamaţia, care poate afecta chiar şi parodonţiul şi oasele înconjurătoare.

Acest tip de inflamaţie are consecinţe în bolile cardio-vasculare şi diabet.

INFALAMAŢIA GINGIVALĂ

Anumite bacterii aflate pe suprafaţa plăcii eliberează substanţe toxice, la care organismul reacţioneză printro infalmaţie. Se formează apoi pungi gingivale, gingia se poate înroşi şi poate sângera. Dacă nu este înlăturată cauza, pungile se adâncesc tot mai mult, până când ţesutul în care sunt fixaţi dinţii se deteriorează.

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ PARODONTITA

Sistemul imunitar al organismului joacă un rol important în evoluţia ulterioară a bolii.

Factorii care influenţează imunitatea:

  • Fumatul (principalul factor de risc pentru pierderea implanturilor dentare);
  • Bolile metabolice;
  • Factorii genetici;
  • Alimentaţia nesănătoasă (obezitatea);
  • Oscilaţiile hormonale (în timpul sarcinii sau la menopauză);
  • Stresul.

Progresia parodontitei apare frecvent la persoane de vârstă mijlocie şi înaintată şi are o evoluţie lentă.

DIAGNOSTICAREA

În cabinetul stomatologic

Medicul dentist va face investigaţii clinice, cum ar fi măsurarea adâncimii pungilor gingivale, constatarea sângerărilor, constatarea instabilităţii dentare şi altele. Pe radiografie se observă dacă ţesutul osos este deteriorat şi în ce măsură.

Investigaţii de laborator

În cazul parodontitelor foarte severe medicul dentist recomandă concomitent cu terapia medicală şi administrarea de antibiotice.

Tratamentul poate fi optimizat prin îndepărtarea cât mai completă a factorilor declanşatori. Pentru aceasta trebuie determinată prezenţa anumitor bacterii agresive, prin teste speciale de laborator; alegerea antibioticului optim se poate face numai în urma unei antibiograme.

TERAPIA

Chiar şi după terminarea tratamentului riscul apariţiei unei noi inflamaţii gingivale rămâne ridicat. Din acest motiv, consultaţiile stomatologice regulate sunt necesare.

Abordarea iniţială –  igiena orală

Scopul terapiei iniţiale este reducerea inflamaţiei gingiei, pentru ca tratamentul parodontal să poata fi eficinet. Printr-o curăţare profesională se vor îndepărta toate depunerile de pe gingie. Timp de 14 zile pacientul va efectua o igienă intensivă, acasă, prin periaj corect şi folosirea apei de gură cu clorhexidină. După cele 2 săptămâni se va începe terapia parodontală efectivă.

Terapia efectivă

O componentă esenţială a combaterii parodontitei este îndepărtarea mecanică a plăcii din pungile gingivale, pentru a elimina cât mai multe bacterii din placă, care secretă substanţe toxice. Ţesuturile gingivale afectate vor fi şi ele îndepartate, pentru a optimiza vindecarea. Prin terapia mecanică bifilmul este distrus, astfel încât bacteriile rămase în pungile parodontale să poată fi eradiate prin terapia complementară cu antibiotice.

Controlul

După perioada de vindecare, de aproximativ 8 săptămâni, se recomandă un consult la medicul dentist.

ÎNTREŢINERE ŞI PROFILAXIE

Riscul recurenţei afecţiunii rămâne ridicat, motiv pentru care se recomandă controalele stomatologice periodice, la 3 sau 6 luni, în funcţie de gradul de risc al pacientului.

În această şedinţă medicul dentist va îndepărta depunerile din locurile greu accesibile igienei orale zilnice.

Implicarea pacientului este factorul principal de succes pentru a obţine un rezultat optim în oprirea retragerii gingiei. Igiena bucală, inclusiv a spaţiilor interdentare, minimizează factorii de risc. Dacă urmaţi indicaţiile medicului dentist, aveţi şanse mari să vă păstraţi o dantură frumoasă şi sănătoasă cât mai mult timp.

Protezele dentare

O proteză dentară este o placă mobilă pe care sunt atașați dinți artificiali. Placa se poate face din material plastic de culoare roz asemănătoare cu a gingiilor sau din metal și plastic. Dinții artificiali pot fi din acrilat sau din porțelan.

     O proteză parțială inlocuiește câțiva dinți și se fixează pe dinții rămași, prin croșete din sârmă specială stomatologică sau din metal turnat.

     O proteză totală inlocuiește toți dinții și este menținută în gură prin adaptarea ei perfectă la țesuturile din jur, o mare contribuție la buna ei funcționare având mușchii și coordonarea nervoasa.

Sfaturi pentru purtătorii de proteze

Perioada inițialâ de adaptare:
  • Nu scoateți proteza din gură în primele 24 de ore, deoarece medicul dentist vă va programa în ziua imediat următoare celei în care ați primit protezele;
  • Senzația de „gură plină” și creșterea salivației vor trece cu timpul;
  • Senzația de vomă poate dispărea dacă sugeți o bomboană;
  • În timpul acestei perioade pot să apară puncte dureroase în gură, trebuie să le semnalați medicului dumneavoastră.
Cum să mâncăm cu proteza:
  • Tăiați mâncarea în bucăți mici, cu ajutorul cuțitului;
  • Încercați să mestecați în ambele părți în același timp;
  • Dacă mușcați cu dinții din față, este posibil ca protezele să se miște și sa afecteze și gingiile;
  • Evitați mâncărurile lipicioase;
  • Durează un timp să învățați să mâncați cu protezele;
Vorbirea cu noile proteze:
  • Durează să vă obișnuiți – citiți cu voce tare pentru a scurta această perioadă;
  • Mușchii trebuie reeducați, astfel că in final vor „ține” și ei proteza;
  • Limba iși va găsi până la urmă locul ei;
Ce puteți face și ce nu puteți face:

*        Nu purtați protezele în timpul nopții dacă medicul nu vă recomandă;

*        Folosiți substanțe adezive numai la sfatul medicului dentist;

*        Nu încercați să adaptați sau să reparați singuri proteza;

*        Prezentați-vă regulat la medic pentru un control de rutină  (cel puțin de 2 ori pe an);

De ce trebuie curățată proteza zilnic:

Igiena zilnică a protezei previne depunerea pe proteză de microbi, alimente si piatră (tartru) și modificarea culorii protezei, ce pot conduce la:

  •   Probleme de aspect și estetică;
  •   Gură urât mirositoare;
  •   Iritarea gingiei de sub proteză;
  •   Infecții ale gurii;

Cum se curăță proteza?

  •   Tineți proteza sub jetul de apă de la robinet pentru a îndeparta resturile de mâncare;
  •   Frecați proteza cu peria regulat, după fiecare masă sau măcar seara, înainte de culcare, fapt ce va îndeparta microbii și o parte din colorații;
  •   Frecați proteza cu apă și săpun sau o pastă pentru proteze; zgârieturile favorizează depunerea de resturi alimentare, microbi și colorații pe suprafața protezei;
  •   Proteza poate fi introdusă intr-o soluție obținută prin dizolvarea unor tablete într-un pahar cu apă ce posedă acțiune atât chimică cât și mecanică ce poate îndeparta de pe proteză ușoarele colorații și resturile de mâncare;
  •   Curățarea cu ultrasunete poate fi făcută în cabinetul stomatologic, putându-se îndepărta astfel tartrul și petele rezistente;
  •   Cea mai eficientă metodă de a vă curăța protezele este prin periere zilnică în combinație cu folosirea substanțelor chimice;
Gingiile sunt la fel de importante:
  1.   Gingiile trebuie curățate zilnic cu o periuță moale si cu tifon, pentru indepărtarea resturilor de mâncare;
  2.   Se face astfel și un masaj al gingiilor și se stimulează circulația sângelui;
  3.   Masați-vă gingiile cuprinzând osul între degetul mare și cel arătător prin metoda „presiune-pauză-presiune”;
Dacă aveți una din următoarele probleme:

~        Mestecare dificilă a mâncării;

~        Mușcare repetată a obrazului;

~        Dificultăți de vorbire;

~        Gingii roșii și inflamate;

~        Disconfort produs de purtarea protezelor;

~        Fisuri la colțul buzelor;

Adresați-vă medicului dentist!

Formular de contact

Prin apăsarea butonului "Trimite" vă declarați consimțământul față de politica noastrâ de confidențialitate.

X
info@vasarhelyident.ro